Am renunţat la L mare ...

Ce m-a făcut să renunţ la Litera mea mare , nu ştiu . Ceva s-a întâmplat , o revelaţie în alfabetul meu personal , L-ul meu nu mai există ? . Ba da ! Există acolo undeva , în amintirile mele scrise cu L MARE , amintiri-memorie , amintiri pe care le încui cu o cheie de argint pe care mai apoi o arunc în mare . Marea va ţine locul său , locul literei MARI .
Ciudat , nu e aşa ? .

Pentru mine , pentru tine , pentru NOI ...

Serile scurte de vară , cu luna albă care ne ţinea de mână , cu picăturile de rouă care ne atingeau când dimineaţa se apropia , când soarele nu avea somn şi ne trezea , când picături de ploaie ne sărutau obrajii , când adierile uşoare şi calde de vară ne atingeau si ne mângâiau uşor , când florile se trezeau la viaţă şi ne spuneau poveşti cu prinţi şi prinţese le vreau din nou... Totul trece , au trecut acele clipe sau am uitat eu de ele ? Oare ne vor mai saluta picăturile de soare şi razele de ploaie vreodată ? Oare clipele minunate din serile de vară se vor mai întoarce ? Oare totul va mai fi la fel ? De ce ne depărtăm , de ce soarele nu vrea să ne mai trezeasca , de ce iarba nu ne mai şopteste cuvinte dulci la ureche , de ce norii nu mai aleargă dupa noi pe cer , de ce nopţile albe petrecute vara nu se reîntorc să ne mai spună încă o dată " Noapte bună ! " . De ce , de ce , de ce ? .