Intrând în oraş, totul e cenuşiu mirosind a mucegai în colţuri ascunse, umede şi întunecoase observi locuri pustiite şi ochi privind din umbră. Negrul de criptă al asfaltului străzilor te copleşeşte şi te atrage spre infernul monoton, plagiind parcă Iadul astfel încât să te facă să te apropii să priveşti îngrozindu-te ca mai apoi să o iei la goană. Într-un bloc din cartier la ultimul etaj, într-o cameră în care pereţii sunt coşcoviţi, într-un colţ abia luminează un bec al unei veioze. Acesta face să strălucească rochia unei mirese. Albul pur al rochiei e asemeni unei pietre preţioase. Diamantele kitschoase din jurul taliei te induc în eroare. Rujul roşu aprins, şters de pe buze şi rimelul curs pe obraji murdăresc tenul adolescentin al miresei. Gândurile ce îi trec prin minte nu sunt deloc cuminţi. Ultimul etaj nu e locul perfect pentru subconştientul acestei fete. Mizeria din mintea ei o împinge să schiţeze gesturi necugetate. Gânduri sinucigaşe pocnesc în neuronii acesteia iar nervii îi sunt întinşi la maximum. Muzica violentă din fundal îi zgârie timpanele. O face să ţină ochii închişi strâns, atat de strâns încât riduri bătrâniciose apar în colţurile ochilor ei albaştri înaintându-i vârsta cu aproximativ 10 ani. Avansarea ei prematură a făcut ca la 17 ani să îşi ia viaţa în mâini şi să opteze pentru căsătoria cu un necunoscut autoritar, violent şi cu sufletul plin de răutate. Totul a început acum 2 ani. Adolescenta se întorcea de la şcoală, gândindu-se la ai ei şi imaginându-şi cum ar fi să fie independentă, singură, de capul ei. O stradă lăturlanică o cheamă. O stranie atracţie o face să cadă în plasa negrului negativ. O voce ascunsă o strigă pe nume şoptind uşor cu un timbru gros dar fără vlagă. Tânara priveşte nimicul, ascultă, face un pas în întuneric, apoi se retrage speriată. Priveşte la ceas, se uită în gol cu un oarecare zâmbet demonic în colţul gurii. Au trecut nici mai mult nici mai puţin de trei ore. Trei!
Ajungând acasă îşi roagă mama să îi cumpere câte ceva. Lasă o listuţă pe masa din bucătărie. Stupefiată, mama citeşte lista. Fata cerea câteva lucruri ieşite din comun. Vopsea, lumânări negre, perdele negre şi aşternuturi de pat de culoare închisă. Ceva era schimbat. Aceasta nu mai era fata pe care o crescuse femeia de şaptesprezece ani încoace. Unde a dispărut privirea aceea luminoasă din ochii tinerei, dulceaţa adolescentină din voce si liniştea mintală pe care o avuse până acum?
Dimineaţa mama intră în cameră să îşi trezească fiica dar rămâne încremenită în tocul uşii. Faţa i s-a albit brusc. În cameră totul era distrus, răvăşit. Poze rupte şi arse erau căzute pe podea. Albume întregi distruse complet! Tânara avea în priviri o sclipire ciudată, ochii ei erau tulburi şi privea pe fereastră cu privirea aţintită spre nimic. Privea pur şi simplu în gol. Mama încearcă să discute dar aceasta o respinge rece, nervoasă. Ţipă şi îşi bruschează mama asemeni unei leoaice căreia încerci să îi furi puii. Nu mai era fata ei, pur şi simplu nu.
...
Zilele treceau iar adolescenta rămânea în cameră nemiscată plângând şi vorbind singură. Lumea nu mai ştia ce să creadă. Necunoscuţii care o vedeau pe geam o numeau nebună iar vecinii aveau din ce în ce mai des plângeri la adresa mamei deoarece fata făcea uneori zgomot în cameră şi se auzeau tot felul de sunete ciudate, ieşite din comun. Fata începea să poarte haine lălâi, care nu-i accentuau deloc formele asemeni celolrlalte adolescente de vârsta ei.
-"E o ciudată, o smintită!" sau "Maică-sa e de vină pentru că nu o ţine din scurt!" erau vorbele vecinilor aduse la adresa fetei şi a mamei sale. Dar mama ei biata, ce vină avea? Într-o zi, fata a ieşit din casă parcă chemată de o voce din departare. A mers la un magazin de rochii de mireasă. Îşi cumpără o rochie albă, simplă, cu câteva cristale în jurul taliei deoarece starea financiară nu îi permitea să cumpere una pompoasă şi mult mai deosebită. Se schimbă şi merse în partea întunecată a oraşului acolo unde străinii presupuneau că exită un demon. Călăuzită de vocea din imaginaţia sa fata înainta spre periferie. Intră într-un bloc şî urcă până la ultimul etaj. Fericită sărută aerul ca şi cum ar fi viitorul ei soţ. Valsează şi îşi iamginează că e la propria-i nuntă şi toate privirile sunt aţintite asupra proaspăt însurăţeilor. După câteva ore bune de dans fata cade ca săgetată la podea. Rămâne câteva secunde apoi scoate un ţipăt dureros şi bufneşte în plâns. O fi mireasa părăsită de e atât de tristă? Şi-ar fi revenit din starea imaginară în care se afla? Şi-a dat seama că totul era un vis? Iată începe să vorbească din nou singură şi să gesticuleze printre suspine şi sughiţuri ia o foaie şi un creion, scrie ceva apoi împatureşte bucata de hârtie şi o pune în sân. Se uită pe fereastră, oftează, îşi caută casa cu privirea, închide ochii apoi se aruncă.
Dimineaţa sunetul asurzitor al unei ambulanţe sparge liniştea periferiei şi trupul neînsufleţit al tinerei e ridicat si dus la morgă. Fiind sunată de la spital, mama tinerei ia maşina şi ajunge imediat. E condusă către morgă pentru a confirma dacă trupul amorf e al fiicei sale. Plânsete cutremură sunetul nimicului. După efectuarea autopsiei mama e înştiinţată că fiica sa a lăsat un bilet. Cu mâinile tremurânde femeia citeşte bileţelul. Citind cuvântul "Adio..." mama incepe a plânge din ce în ce mai tare. I se comunică imediat că rezultatul autopsiei îl va afla peste două săptămâni.
La câteva zile după incident tot oraşul vuia de zvonuri. Gurile rele ar fi spus că fata era posedată de vreun demon sau ceva asemănător. Toţi erau de acord. Mama nu ştia ce să creadă. Fata făcea parte dintr-o familie credincioasă şi această afirmaţie nu părea a fi prea plauzibilă. Aceasta refuză să confirme aşa-zisul zvon şi nega cu încăpăţânare că fiica sa ar fi fost posedată. Gluma proastă se repeta şi femeia auzea zilnic de la toţi cunoscuţii aceleaşi cuvinte şi era obligată să creada acest lucru. De la un timp inima îndurerată a mamei a acceptat factul că sufletul fiicei a fost "furat" de un demon.
La nici mai mult nici mai puţin de două săptămani, din cauză că nu mai putea trăi cu gândul că sufletul fiicei sale ar fi fost vândut negrului absolut, mama îşi pune capăt zilelor. Seara poştaşul aduce un plic în care se aflau rezulatele autopsiei trupului fetei. Acesta e sfârşitul poveştii. In josul paginii negru pe alb cu litere mari scria :
SCHIZOFRENIE ACUTĂ.
