Dispreţ ?

Îi iubesc , dar uneori mă enervează încât încep să îi înjur , să ţip La ei de parcă m-ar înţeLege . Uneori Le vorbesc cu caLm , aLtă dată strig La ei . Ei există peste tot , îi vezi peste tot , îi auzi peste tot , Lasă urme peste tot , mirosuL Lor e prezent peste tot , sunt văzuţi până şi în ceLe mai mari oraşe aLe Lumii . Seara fac un zgomot infernaL . Aaa , am uitat să zic despre cine e vorba ? Câinii , despre ei vă spun . Când îi aud pe La 2 - 3 noaptea , îmi vine să Le arunc cu ceva în cap , să cadă jos , să tacă , să să să . . . Nu ştiu , să fac ceva . În uLtimuL timp pur şi simpLu mă fac să ajung La disperare . Am o muLţime de javre imbeciLe în faţa bLocuLui care Latră încontinuu pe tot parcursuL nopţii . Totuşi iubesc aceste potăi amorţite , imbeciLe , cretine şi puricoase , dar pe ceLe care nu fac atât de muLtă găLagie când oamenii dorm .
Până voi avea şi eu o javră aiurită care mă va face şi pe mine să zâmbesc , va trece muLt , muLt , muLt timp . De ce ? Mama e aLergică şi nu îi suportă în casă nici măcar pe cei micuţi şi drăguţi . Aşa că , mă muLţumesc cu câinii proşti din faţa bLocuLui .