Dacă totul ar fi atât de uşor, dacă ar trece ca bătând din palme poate nu am mai suferi atât. De ce nu poate timpul să aibă proprietatea de a fi reversibil? De ce nu poate să îşi proiecteze clipele de mult trecute în prezent? Poate acum încerci să-ţi aminteşti momentele frumoase, dar nu poţi, din păcate. De ce e timpul atât de dur cu noi? Unde sunt clipele minunate, unde sunt zilele copilăriei, unde sunt momentele de mult apuse? Dacă stai şi te gândeşti iţi faci mai mult rău. Şiruri de lacrimi îţi umezesc ochii, se preling pe obraji ca mai apoi, reci si sărate sa picure fără a fi şterse. Se usucă şi lasă urme. Te gândeşti mai apoi la zilele de toamnă petrecute cu el la pădure, umblând desculţi prin frunzele abia căzute, care foşnesc şi sparg liniştea eternă a pădurii. Râsete rupte din Rai, soare trecând printre frunze inundând liniştea, picături de rouă în iarbă, toate lasă amprente care în urmatorii ani ţi le aduci aminte şi încerci să le imprimi pe pleoape, închizând ochii. Acele clipe te-au marcat în sens pozitiv, nu-i aşa? Bineînţeles, acum te marchează negativ deoarece abia acum începi să realizezi că momentele s-au transformat în ani. Anii sunt necruţători cu amintirile. Le ascund sub un strat de praf care, cu timpul e din ce în ce mai gros. Dar problema e privită din unghiul gresit. Partea bună e că dacă te muţi un pas la dreapta, observi că sub stratul de praf, amintirile au devenit comori. Fără preţ, dar foarte valoroase. Valoare sentimentală, nicidecum materială.
Amintirea zilelor de vară se reflectă astăzi parcă mai luminoase ca oricând. Parcă îl auzi cum spunea aievea : "Fata mea, poate eu peste ani nu voi mai fi, dar tu să fii tare şi să treci peste, că nimic nu e pentru totdeauna! Dar să ştii, nicăieri nu-ţi va fi mai bine decât acasă, cu părinţii."Mi-e dor să stau cu tine pe deal, privind astrul la crepuscul, să merg cu tine la cules de nuci, să ma ajuţi să urc în copac încurajându-mă de jos şi strigând să mă ţin bine.
Mi-e foate dor... Când vom mai petrece astfel de clipe, tată?
Poate niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu